Vrăbiile plâng când piere văzduhul

cu şuviţa rebelă pe fruntea palidă şi pulsul prea lent
puteai să spui orice
dar n-ai spus
timorat fără luminiţe în ochi sărac
speriat
neiubitul meu deajuns

puteam să plâng oricât sufletu-mi despuiat
dar n-am...
doar timpul a căzut în genunchi
risipit pe asfalt
implora să-l adun în palme
joc de bile colorate şi sudalme demodate
dar n-am...
gândeam să mă-nalţ mai drept şi mai alb
să plec puţin mai încolo, din mine, doream
dar n-am...
priveam ca la o vitrină străină
priveam locul nostru
acum prăfuit şi stingher, ilustrată uitată în alt cer
dar n-am...

aş pune un pariu că nu mi-am trăit viaţa asta
câştigul va fi de ajuns
pentru alte o sută ca ea
dar n-am ...

linia vieţii s-a şters în palma mea
vinovată-i ploaia din pervaz
prea târzie şi ea

vrăbiile pământului vor disperate să strângă
văzduhul spart tot
iremediabil demers
şi zâmbetul meu ars

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

STRIGA O STEA SUBŢIRE, HAI!

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins… 💚 În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚 Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚 Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … a...

Citiți mai multe

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! * Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! * Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece * Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine * ...

Citiți mai multe

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture - Lilioara Macovei - Corali

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog