Vrăbiile plâng când piere văzduhul

cu şuviţa rebelă pe fruntea palidă şi pulsul prea lent
puteai să spui orice
dar n-ai spus
timorat fără luminiţe în ochi sărac
speriat
neiubitul meu deajuns

puteam să plâng oricât sufletu-mi despuiat
dar n-am...
doar timpul a căzut în genunchi
risipit pe asfalt
implora să-l adun în palme
joc de bile colorate şi sudalme demodate
dar n-am...
gândeam să mă-nalţ mai drept şi mai alb
să plec puţin mai încolo, din mine, doream
dar n-am...
priveam ca la o vitrină străină
priveam locul nostru
acum prăfuit şi stingher, ilustrată uitată în alt cer
dar n-am...

aş pune un pariu că nu mi-am trăit viaţa asta
câştigul va fi de ajuns
pentru alte o sută ca ea
dar n-am ...

linia vieţii s-a şters în palma mea
vinovată-i ploaia din pervaz
prea târzie şi ea

vrăbiile pământului vor disperate să strângă
văzduhul spart tot
iremediabil demers
şi zâmbetul meu ars

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Citiți mai multe

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! * Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! * Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece * Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine * ...

Citiți mai multe

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

*** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog