Ninge! Cu o șansă numai dintr-o mie
Vai! Mi-a prins văzduhul gol de amintiri
Curg năvalnic fulgii, grăbiți și în vrie
Albi și puri, desigur, dar stropiți de vini...
În aer de burg, ce-a uitat de iarnă
Păsări se rotesc purtând vânt în pliscuri
Cu uitare Doamne, oare o să cearnă?
Dar să nu ne strice plămădite visuri...
Puf din baldachin își răstoarnă cerul
Îndumnezeind lungi cărări în jos
Greu ținut în chingă, în buiestru – gerul
Stele-n păr și gene-mi pune, curios...
Surghiuniți și pașnici ca uitați eroi
Pudici își ascund rădăcini în glod
Se-anină de toarte, bieți copacii goi
Între cer - pământ, fac un singur pod...
De ce gerul arde? Știe oarecine?
Și aprinde-n ochi flăcări și-n obraz
Pe buze-amorțite, greu cuvântul vine
Încleștare mută, doar cugetul treaz...
Știu, omătul geme sub talpa grăbită
În odgoane iarna nu putem struni
Ne-a trimis-o Domnul, s-o păstrăm, dorită
e de firul ierbii și de mulți copii...
Sufletul să-l ținem în ulcior cu toarte
Are grijă frigul dantelă să-i pună
Pulsul său fierbinte știe a răzbate
Din ulcior se bea, numai apă bună...
Iarnă-ntârziată nu ai pic de milă
Liota-ți gândeam, cu tine-o să fie
Vai! gol de amintiri, văzduhul respiră
Ninge! Cu o șansă numai dintr-o mie!
... și pictura este... șansa mea
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Comentarii
Trimiteți un comentariu