Treceți la conținutul principal

Postări

steinhardt-curajul-e-taina-finala/

https://bel-esprit.ro/nicolae-steinhardt-curajul-e-taina-finala/ https://bel-esprit.ro/nicolae-steinhardt-slabeste-bucura-te-si-taci/?fbclid=IwAR3Eh-Rxr_bwrTTnGspC5Ye25IcupT6cF4hJbDbFhuY4Mq-m9nJd5fDnOGs https://en.calameo.com/read/0027325895a756fcac131?fbclid=IwAR2WgnAbq6FD6DncPl-Lv7ttO7sISgty4-uZpT0nLsAzhRGI-ssQPj5WtpY https://en.calameo.com/read/0069610010533f025587e

Zid răsărit

Ce mică-i marea taină ce-a murit Adâncă-i ‘nalta ei eternitate Eu o simțeam IUBIRE infinit Tu?...  jalnică infirmitate! Și ce vicleni s-or naște vânători Din stirpea ta, model de pus în carte Nici sufletului lor măcar  datori Și neîndurători, ca și o moarte Pesemne doar un suflet rătăcit Și verde ca o iarbă necosită Ascuns în marea taină ce-a murit Își va purta durerea răvășită... Printre steluțe neajunse stele vii Din licurici improvizând istorii Suicidul la comete nu-s fobii Doar vise ude și premonitorii... Dar, oare bunătatea ce rost  are Cu freamătul ei dulce-n pântec supt? Dacă e ruptă-n colțuri și sudoare I se prelinge dulcele prea mult... Ce ne-nțeles e haosul stârnit Ca două palme scuturându-se de vini Durerea-și poartă măștile-nmiit Și calmă ca un stol de heruvimi... În numele IUBIRII se tot spun Basme cu sfinți uitați și cu viteji Murind subit, baloane-s de săpun Doar usturimi în ochii veșnic tr...

PSuflet vopsit în carnea ploii

Plin de miere-i dulce Raiul, De Măr, sătul e ca de iarbă suflete Tu   îi ești  zăvorul! Şi-un nor pierdut doar salbă   E o cârciumă pământul ăst' până-n prăsele se împlântă și de-o beție i se-ntâmplă nu-i taină spusă fără...rost   Femeie sunt, o coastă fericită! A ostenit în mine jinduitul vers Adăpostesc sub tâmplă - gândul În rest, un rest!!! de ...Univers    Suflet vopsit în carnea ploii, prefac insulte în șanse minimale Iar dacă visul e tăinuit imund să-l disipăm! Există altă cale?   M-oi contopi  cu tine și la chip amesteca... și-n feluri felurite vreo jalbă de vei scrie în nisip, silabisit să ți-o traduci în minte!   Filozofia sângelui nu-i simplă când curge dintr-o eră spre alt veac trebuincioasă-i este a iubirii sferă un slalom e virtutea prin ...păcat!  

Colind suflet de român

Frunze, foi de viță bună  Ascultați ce-ar vrea să spună.... Și iar verde crengi de-alun Stați în loc, am să vă  spun: Dulce vorbă românească   Vine-n prag să vă dorească : -           Cum e luna de iubită,  să vă fie dăruită!  -           Cât e soarele de-ncins, să fiți voi de neînvins! -           Ca frunzișul răcoros,  să  fii omule frumos! -           Iar de harnic și-înțelept ai  întrecut stejarul drept! -           Toate stelele-n cunună, să-ți ureze viață bună, -           Viața ce pulsează-n muguri, să te-ndemne să te bucuri! Iar cărarea  cu flori vii, să te   poarte și să fii... ....primu-n trai cu voioșie Vorba bals...

Iernii înc-o șansă

N inge! Cu o șansă numai dintr-o mie Vai! Mi-a  prins văzduhul gol de amintiri Curg năvalnic fulgii, grăbiți și în vrie Albi și puri, desigur, dar stropiți de vini... În aer de burg, ce-a uitat de iarnă Păsări se rotesc purtând vânt în pliscuri Cu uitare Doamne, oare o să cearnă? Dar să nu ne strice plămădite visuri... Puf din baldachin își răstoarnă cerul Îndumnezeind lungi cărări în jos Greu ținut în chingă, în buiestru – gerul Stele-n păr și gene-mi pune, curios... Surghiuniți și pașnici ca uitați eroi Pudici își ascund rădăcini în glod Se-anină de toarte, bieți copacii goi Între cer - pământ, fac un singur pod... De ce gerul arde? Știe oarecine? Și aprinde-n ochi flăcări și-n obraz Pe buze-amorțite, greu cuvântul vine Încleștare mută, doar cugetul treaz... Știu,  omătul geme sub talpa grăbită În odgoane iarna nu putem struni Ne-a trimis-o Domnul, s-o păstrăm, dorită e de firul ierbii și de mulți c...
"Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să ne întoarcă spatele." Emil Cioran RISIPIRE ALTFEL
Chilipir În şirag fin - ca brăţară, îi stau vremii strâns pe gleznă zilele strălucitoare, risipind a lumii beznă! Fiecare mai rotundă, cu sclipiri de ametist Nu se-aseamănă-ntru totul când hazardul e artist! Şapte sunt, ca şapte stele adunate-n palma lui Limpezind ceruri albastre şi visele timpului Stau la taină în secunde risipite printre aştrii Întrecând bolta-n tristeţe verde-n ochii ei… albaştri! Privesc lung la săptămână, azi cu joia scumpă-n mână N-am plătit-o scump, peşcheş! Mită – nu-i, să nu dau greş!