Plin de miere-i dulce Raiul, De Măr, sătul e ca de iarbă suflete Tu   îi ești  zăvorul! Şi-un nor pierdut doar salbă   E o cârciumă pământul ăst' până-n prăsele se împlântă și de-o beție i se-ntâmplă nu-i taină spusă fără...rost   Femeie sunt, o coastă fericită! A ostenit în mine jinduitul vers Adăpostesc sub tâmplă - gândul În rest, un rest!!! de ...Univers    Suflet vopsit în carnea ploii, prefac insulte în șanse minimale Iar dacă visul e tăinuit imund să-l disipăm! Există altă cale?   M-oi contopi  cu tine și la chip amesteca... și-n feluri felurite vreo jalbă de vei scrie în nisip, silabisit să ți-o traduci în minte!   Filozofia sângelui nu-i simplă când curge dintr-o eră spre alt veac trebuincioasă-i este a iubirii sferă un slalom e virtutea prin ...păcat!  

Frunze, foi de viță bună  Ascultați ce-ar vrea să spună.... Și iar verde crengi de-alun Stați în loc, am să vă  spun: Dulce vorbă românească   Vine-n prag să vă dorească : -           Cum e luna de iubită,  să vă fie dăruită!  -           Cât e soarele de-ncins, să fiți voi de neînvins! -           Ca frunzișul răcoros,  să  fii omule frumos! -           Iar de harnic și-înțelept ai  întrecut stejarul drept! -           Toate stelele-n cunună, să-ți ureze viață bună, -           Viața ce pulsează-n muguri, să te-ndemne să te bucuri! Iar cărarea  cu flori vii, să te   poarte și să fii... ....primu-n trai cu voioșie Vorba balsam să îți fie Versul cu trăiri astrale  Răsuflări,  parfum de floare! Gânduri doar de construit Inimi calde de iubit Vase pline de bucate Pieptul plin de sănătate! Omule curaj să  porți Și să-l dăruiește la toți   În ferestre cu lumină, miere, faguri în stupină  Fructe în livezi și flori Să  ai pentru

N inge! Cu o șansă numai dintr-o mie Vai! Mi-a  prins văzduhul gol de amintiri Curg năvalnic fulgii, grăbiți și în vrie Albi și puri, desigur, dar stropiți de vini... În aer de burg, ce-a uitat de iarnă Păsări se rotesc purtând vânt în pliscuri Cu uitare Doamne, oare o să cearnă? Dar să nu ne strice plămădite visuri... Puf din baldachin își răstoarnă cerul Îndumnezeind lungi cărări în jos Greu ținut în chingă, în buiestru – gerul Stele-n păr și gene-mi pune, curios... Surghiuniți și pașnici ca uitați eroi Pudici își ascund rădăcini în glod Se-anină de toarte, bieți copacii goi Între cer - pământ, fac un singur pod... De ce gerul arde? Știe oarecine? Și aprinde-n ochi flăcări și-n obraz Pe buze-amorțite, greu cuvântul vine Încleștare mută, doar cugetul treaz... Știu,  omătul geme sub talpa grăbită În odgoane iarna nu putem struni Ne-a trimis-o Domnul, s-o păstrăm, dorită e de firul ierbii și de mulți copii...

"Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să ne întoarcă spatele." Emil Cioran RISIPIRE ALTFEL

Chilipir În şirag fin - ca brăţară, îi stau vremii strâns pe gleznă zilele strălucitoare, risipind a lumii beznă! Fiecare mai rotundă, cu sclipiri de ametist Nu se-aseamănă-ntru totul când hazardul e artist! Şapte sunt, ca şapte stele adunate-n palma lui Limpezind ceruri albastre şi visele timpului Stau la taină în secunde risipite printre aştrii Întrecând bolta-n tristeţe verde-n ochii ei… albaştri! Privesc lung la săptămână, azi cu joia scumpă-n mână N-am plătit-o scump, peşcheş! Mită – nu-i, să nu dau greş!  

Două ceasuri stau pe-o carte Tic-tac-uri amestecând Unul simte că e noapte Celălat zorii venind... Limbile poartă tăcerea Printre cifrele-amuțite Alta le-ar fi însă vrerea Să se știe odihnite... Unul,  în brățară grea e mai vechi ca timpul scurs Celălalt prin catifea s-a lăsat de clipe muls Strălucește fiecărui câte-un punct amăgitor o fi praf de stele ninse sau păcatul unui dor Dintr-o preaînaltă glastră singur fir de tuberoză le șoptește: * dumneavoastră... îmi puteți face  o poză? * Nu primește vreun răspuns li s-or poticni cheițe ? tuberoza cu parfumu-i se visează cu  rochițe De-ar tăcea și liniștea o secundă dintr-o mie ar avea timp și de ea... ce folos când  nu se știe! Dați, rog, liniștea mai tare undeva se scurge clipa vremea timp de ea nu are și-a lovit în zbor aripa Zar cu zar să adunăm ca-ntr-o vrajbă înfrățită  tuberozei să îi dăm o rochiță aurită E simbolul clar al sorții ce se sc