N inge! Cu o șansă numai dintr-o mie Vai! Mi-a prins văzduhul gol de amintiri Curg năvalnic fulgii, grăbiți și în vrie Albi și puri, desigur, dar stropiți de vini... În aer de burg, ce-a uitat de iarnă Păsări se rotesc purtând vânt în pliscuri Cu uitare Doamne, oare o să cearnă? Dar să nu ne strice plămădite visuri... Puf din baldachin își răstoarnă cerul Îndumnezeind lungi cărări în jos Greu ținut în chingă, în buiestru – gerul Stele-n păr și gene-mi pune, curios... Surghiuniți și pașnici ca uitați eroi Pudici își ascund rădăcini în glod Se-anină de toarte, bieți copacii goi Între cer - pământ, fac un singur pod... De ce gerul arde? Știe oarecine? Și aprinde-n ochi flăcări și-n obraz Pe buze-amorțite, greu cuvântul vine Încleștare mută, doar cugetul treaz... Știu, omătul geme sub talpa grăbită În odgoane iarna nu putem struni Ne-a trimis-o Domnul, s-o păstrăm, dorită e de firul ierbii și de mulți copii...
