Înfloresc iluzii Crezând că dincolo de umbre eternitatea e stingheră, iar clipa s-a topit în lacrimi cu frumuseţea-i efemeră. Dar lumea-i un păcat sinistru ce se repetă-n nesfârşit care-o fi fost, oare, motivul când visele s-au rătăcit? Acum, la tâmplele pădurii vântul în taină se strecoară făcându-mă să-mi fie dor de noi a nu ştiu câta oară. Când printre ramuri înfrunzite fuioare de lumină curg vom tresări de-oftează timpul şi se-ofileşte în amurg Când un sărut purta mireasma neîntâmplatelor plăceri lăsând destinul părăsit prin noaptea zorilor de ieri Fără să ştim că-ntr-o iubire, aceste sentimente mor, Trăim plângând din jurăminte ce le-am făcut întâmplător. Purtând pe aripi veşnicia în templul vechilor iubiri, unde-nfloresc în nopţi iluzii pe soclul altor amintiri. Nu auzim! oftează timpul şi fluturii suspină-n zbor zidit cu greu din mii de stele într-un pustiu multicolor. Efemeride În gara-aceasta fără nume este aproape ora zece, Octombrie și-adună în grabă bagajele-n peron. O plo

  Zori în iarba cerului Motto: „ Fiecare despărțire are gustul morții, fiecare întâlnire cel al învierii.”  -  Arthur Schopenhauer Cu irizații verzi ce sufletul îmi umple Fuioare colorate ce-mi picură a viață Viu anotimp pe fruntea-mi îndrăzneață Clipei, azi, las lumini și multe alte umbre   Rostiri nătângi, cum cioburile-n veacuri Fărâmele de stele pe-o altfel de câmpie Când e liliachie, când stinsă, cânepie În univers – scântei, iar galaxiei – leacuri!   Renaște-mă pe umeri moi de ploaie Rămasă mai puțină și încă neștiută Naiade or să strige cu mugete de ciută Flămânde, taina zilei de raze o despoaie   Desparte-mă de ieri, de cruguri mă dezleagă Eu, clipei, azi, îi las o altă tinerețe Ce a trecut fugară și nu-mi mai dă binețe Aștept o Înviere și taina ei întreagă!

  S-a dat în vileag tăcerea  Motto:  “ Restul este tăcere .“  William Shakespeare   prin lucarne îngerii se văd mai întregi și mai vii decât visul dintâi lumina sparge cețuri fade de cuvinte   cât de simplu se-mpart la doi destine   nemurirea pe retine se scrie în pomul răbdării doar poame de rai acum nuntește-n noi o pace inimi zboară una către alta    mistere de întinerit bezne în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!

Îmi tot alint pe tâmpla caldă Şuviţa gândului rebel Ce-şi împleteşte fel-de-fel În râu învolt ce mintea-mi scaldă Şi spun: ce magică-i toamna, În straiul aurit pe frunze - Trec în galop ca nişte mânze Doar universul le…damna! În gerul ce va fi să vină Nu voi fi ţintă, voi fi unsă Cu verdele din ploi, dar prinsă De primăverile-n grădină… Şi n-am să uit, şi-am să rămân ( Cât de fierbinte-i gheaţa care Mă îndemna să zbor spre soare ) Visu-acesta-i blând… amân… De n-am avea măsură-n toate Vis, gând şi zbor, ar fi mai greu Privind smeriţi la Dumnezeu Spunem şoptit:  sigur, se poate ! Şi-n clipe grele, cerul curs Purtând cohortele de nori Mă ridica de subţiori Mai sus de mine şi de plâns!

  Fremăta o şoaptă Motto:  Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă, Vorbind mereu, o va avea .” Johann Wolfgang Goethe În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri, Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe! Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri Voi ațipi, gândesc, captivă-n palma-ntinsă A umbrelor păgâne în destrămări bizare Ninsori vor fi mai verzi, tăcerile-n altare Se vor ruga în taină luminii... neînvinsă Când stele orfeline vor năpădi uitarea Năvoadele caduce prin ceruri se vor pierde Doar ploi neîntâmplate vor ști să ne dezmierde Învăluind blând zarea și alungând... trădarea. Acum sărut culoarea născută-n curcubeie În limpezimi de zâmbet, adâncuri răscolesc Ce-aș fremăta în șoapte eternul *te iubesc* Strălucitor prin vise, cu iz de imortele. (cuvinte & umbre - aDa nemescu)