Treceți la conținutul principal

Mă bântuie o toamnă prin iubire…


…şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste
la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor
eu mă-ntomnez continuu, ah –  cumplită veste!
de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...

                                 ***
Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă
melancolii trăiesc cu genele plecate
mărgele limpezi stau, ascunse în batistă
sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…

                               ***
Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă
pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde
aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă,
pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?

                               ***
Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă
voi scrie mărturii despre copacii goi
despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi
te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă

                               ***
…ne va spăla de griji şi amintiri mărunte
zburătăcind iar gânduri şi frunzele din ram
ceva senin şi soare, vântul ne va ascunde
prin alt covor de frunze, ce ne dorim?...ce-aveam?

                               ***
Dorim o nemurire, un fel de toamnă... lungă
aveam o tinereţe – ca frunza a plecat!
Iubim hulpav! Cât să primim, să-ajungă?
Nu preţuim ce-avem! Păcat, păcat, păcat...
                               *
                               *
                               *

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture -  Lilioara Macovei  - Corali

STRIGA O STEA SUBŢIRE, HAI!

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi   de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…   💚  În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚  Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚  Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna   - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … a...