Mă bântuie o toamnă prin iubire…

…şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste

la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor

eu mă-ntomnez continuu, ah –  cumplită veste!

de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...

                                 ***

Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă

melancolii trăiesc cu genele plecate

mărgele limpezi stau, ascunse în batistă

sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…

                               ***

Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă

pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde

aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă,

pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?

                               ***

Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă

voi scrie mărturii despre copacii goi

despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi

te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă

                               ***

…ne va spăla de griji şi amintiri mărunte

zburătăcind iar gânduri şi frunzele din ram

ceva senin şi soare, vântul ne va ascunde

prin alt covor de frunze, ce ne dorim?...ce-aveam?

                               ***

Dorim o nemurire, un fel de toamnă... lungă

aveam o tinereţe – ca frunza a plecat!

Iubim hulpav! Cât să primim, să-ajungă?

Nu preţuim ce-avem! Păcat, păcat, păcat...
                               *

                               *

                               *