Melopee

Sâmburi muţi visau  pădure
netulburată ca o piatră de hotar
aproape nuntă ni se promisese
iar ursitorile ursiseră cu har:

  să număraţi prea-sfinte veşnicii
cu vârful de peniţă al sorţii vii

  culegători de zori şi de izvoare
să-aprindeţi stelele sfiit-amăgitoare

  cu zarva mirului şi a tămâiei dacă fereci
s-or sprijini cu suflete, biserici

  să vă rodească în priviri doar stele
când timpului de clipe vor să-l spele

  lăuntric vă pictaţi un duh cuminte
orice refuz de taină va dezminte

  neconteniri şi pricini poartă vini?
le scuturaţi, nu deveniţi străini!

În ştreang s-or împleti de-acum văzduhuri
- un saltimbanc e visul nenuntit -
va picura pe aripi moi de fluturi
 cu falduri de tăceri ne-am primenit

În zvon de fructe dulci, verde veşmânt de zee
m-oi contopi luminii,  alintă-mă - femeie!