Treceți la conținutul principal

Omule…


 
…tot aduni tânjind la aştri, fără număr vise vii
iar în urma ta, tot stele strălucesc, iar tu nu ştii
cum se sting efemeride, fără murmur sau fior
inchizi ochii şoptind tandru: eh, le-a fost şi dor, şi dor...
 
sufletu-ţi stingher alungă, holdelor de amintiri
ca amarnice neghine, remuşcări şi negre vini
dorul are chip de înger cu oftatul arămiu
de-ar avea şi gust de stele, Doamne, tare-aş vrea să ştiu!
 
simţi cu vraja poeziei, îţi răstoarnă ceru-n poală?
chiar de este ruşinată, luna străluceşte goală…
sări pârleazul veşniciei, dă-i curajului curaj
cu încredere în tine, lasă-ţi sufleţelul gaj
 
obosită, poate, soarta va fi martor ocular
timpul nu va sta în loc, ursuz, tulbure, avar
îşi va adăpa căluţii la un colţ de nemurire
universul plictisit, chiar va inventa o ştire:
 
* visători să fiţi – voi, oameni! Chinul nu-l aflaţi vreodată,
Nimiciţi miasma urii, iar IUBIREA s-o daţi toată!*
Despre gustul fericirii, nu tânjiţi, e-amăgitor
s-o numi trecut, azi, mâine, tot un TOT, e TRECĂTOR!
 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corăbii de hârtie

Dimineața trează, albă, iscodește dacă-mi ești guguștuci pe o polată, mi-au adus în cioc povești visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie... Tălpile își amintesc de flori, ierburi și nisipuri, de petale de cireș plânse-n alte anotimpuri timpul nu ne iartă, răul! Spinii se adună-n palme cern cuvintele cu grijă, alungând zâmbind sudalme... Imitând un trai boem, ard cuvintele, mă tem că uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea, unduite ca-ndoiala, sub pași drumurile gem nu las praful pe-amintiri, dragi îmi sunt și ar durea... Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...

Dați, rog, liniștea mai tare!

Două ceasuri stau pe-o carte Tic-tac-uri amestecând Unul simte că e noapte Celălat zorii venind...
Limbile poartă tăcerea Printre cifrele-amuțite Alta le-ar fi însă vrerea Să se știe odihnite...
Unul,  în brățară grea e mai vechi ca timpul scurs Celălalt prin catifea s-a lăsat de clipe muls
Strălucește fiecărui câte-un punct amăgitor o fi praf de stele ninse sau păcatul unui dor
Dintr-o preaînaltă glastră singur fir de tuberoză

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare ComentariuEditare file propriiŞtergere ComentariuEditează postările de blog
               Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *                  Mi se tot promite des… Că zăbale or să poarte Bidivii de neînţeles Purtători de vieţi şi moarte * Mi se pare şi promite…                                    … scrie, cere şi se-ntâmplă… Pe hârtie… nu pe tâmplă!