De ieri,
se infiltrează nopţile-n tăceri
din roata vieţii ne-am pierdut trei spiţe
adorm şi zorii noi, cu pleoapele cârpite
din vise doar, nu rostuim averi!
Iar azi,
în pieptul lunii, sub cămaşa-n zdrenţe
mănunchi de taine murmură-n surdină
să fie gustul amar, sau dulcele de vină?
reinventăm o stea şi alungăm absenţe!
Şi mâinele
istorie visează, visează? Ba chiar se infiripă
colaj de noi mistere, sub cerul obosit
nu ne-am grăbit deajuns, dar nici nu ne-am minţit
o clipă doar e viaţa, de ce-am trăit-o-n pripă?
Pun laolaltă-n pumn,
un ieri, un azi, un mâine,
suspin tot repetând: Ah zilele-s puţine!
nu-mi rătăcesc credinţa, prin vise şi prin mine,
un cântec las în urma-mi, prin constelaţii, scurm!
*** metanoia (gr. metanoia „corectare”) este o anadiploză în care al doilea termen reprezintă repetarea interogativă a celui dintâi și e urmat de o corectare a enunțului:...x/x?... y /... (R): „hic tamen vivit: vivit? immo vero etiam in senatu venit.” (Cicero; Cat.) (acesta totuși trăiește: trăiește? ba chiar vine în senat). • M. este, ca sens, o specie a epanortozei sau a epitimisis-ului.
RăspundețiȘtergere***metanóia s. f. (Grecism) 1. Schimbare de sentimente; remușcare, regret, căință. 2. (Bis.) Schimbare a spiritului, înnoirea minții; orientarea fundamentală a vieții, prin care se ajunge până la îndumnezeire. – Din gr. metanoia.