Treceți la conținutul principal

Metanoia

De ieri,
se infiltrează nopţile-n tăceri
din roata vieţii ne-am pierdut trei spiţe
adorm şi zorii noi, cu pleoapele cârpite
din vise doar, nu rostuim averi!
 
Iar azi,
în pieptul lunii, sub cămaşa-n zdrenţe
mănunchi de taine murmură-n surdină
să fie gustul amar, sau dulcele de vină?
reinventăm o stea şi alungăm absenţe!
 
Şi mâinele
istorie visează, visează? Ba chiar se infiripă
colaj de noi mistere, sub cerul obosit
nu ne-am grăbit deajuns, dar nici nu ne-am minţit
o clipă doar e viaţa, de ce-am trăit-o-n pripă?
 
Pun laolaltă-n pumn,
un ieri, un azi, un mâine,
suspin tot repetând: Ah zilele-s puţine!
nu-mi rătăcesc credinţa, prin vise şi prin mine,
un cântec las în urma-mi, prin constelaţii, scurm!
 
 

Comentarii

  1. *** metanoia (gr. metanoia „corectare”) este o anadiploză în care al doilea termen reprezintă repetarea interogativă a celui dintâi și e urmat de o corectare a enunțului:...x/x?... y /... (R): „hic tamen vivit: vivit? immo vero etiam in senatu venit.” (Cicero; Cat.) (acesta totuși trăiește: trăiește? ba chiar vine în senat). • M. este, ca sens, o specie a epanortozei sau a epitimisis-ului.

    ***metanóia s. f. (Grecism) 1. Schimbare de sentimente; remușcare, regret, căință. 2. (Bis.) Schimbare a spiritului, înnoirea minții; orientarea fundamentală a vieții, prin care se ajunge până la îndumnezeire. – Din gr. metanoia.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corăbii de hârtie

Dimineața trează, albă, iscodește dacă-mi ești guguștuci pe o polată, mi-au adus în cioc povești visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie... Tălpile își amintesc de flori, ierburi și nisipuri, de petale de cireș plânse-n alte anotimpuri timpul nu ne iartă, răul! Spinii se adună-n palme cern cuvintele cu grijă, alungând zâmbind sudalme... Imitând un trai boem, ard cuvintele, mă tem că uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea, unduite ca-ndoiala, sub pași drumurile gem nu las praful pe-amintiri, dragi îmi sunt și ar durea... Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...

Dați, rog, liniștea mai tare!

Două ceasuri stau pe-o carte Tic-tac-uri amestecând Unul simte că e noapte Celălat zorii venind...
Limbile poartă tăcerea Printre cifrele-amuțite Alta le-ar fi însă vrerea Să se știe odihnite...
Unul,  în brățară grea e mai vechi ca timpul scurs Celălalt prin catifea s-a lăsat de clipe muls
Strălucește fiecărui câte-un punct amăgitor o fi praf de stele ninse sau păcatul unui dor
Dintr-o preaînaltă glastră singur fir de tuberoză

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare ComentariuEditare file propriiŞtergere ComentariuEditează postările de blog
               Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *                  Mi se tot promite des… Că zăbale or să poarte Bidivii de neînţeles Purtători de vieţi şi moarte * Mi se pare şi promite…                                    … scrie, cere şi se-ntâmplă… Pe hârtie… nu pe tâmplă!