Îngăduință

 

 

M-am topit cum se topește miezul verii-n amintire

Mute, umbrele alintă pulberi fine pe poteci

Din cer lacrimi curg șiroaie, îngerii îmi dau de știre

Că-s îngăduită, Doamne, timpului ce-l naști și-l crești...

 

Din rărunchi adun simțire, fără să las... garda jos

Plătesc bir nechibzuinței tinereții-mi zvăpăiate

Prunc cruduț te port cu mine, tot cu sufletu-ți frumos

Rime-ntoarse vin de-a valma răscolind nopțile, toate...

 

Totdeauna-mi este teamă de-ale vremii neînțelesuri

Mult mă chinuie și arde jariștea, focuri pândesc

Suflete, îmi ești prieten? Îmi șoptești timid eresuri

Păpădii din aur pur câmpuri verzi îmi năpădesc...

 

Doar când tihna-mi dăruiește dorului pace curată

Mai îngădui pasului să se rătăcească-n drum

N-ar ști gândurile mele, ursitoarea mea ingrată

Că-mi purific existența chiar prin suferință-acum...

 

Ce-aș iubi un umăr cald, aș zâmbi de bucurie

M-aș petrece pe cărarea unde flori răsar firesc

Dar cândva, promis norocul rătăcitu-s-a-n chindie

Rănile-n talpa iubirii m-au oprit ca să-l... opresc

 

Ca-n vitralii de dorință s-au amestecat vâltori

Stă o candelă aprinsă chiar la tâmplele răbdării

Întorc capul, așteptarea obosind de-atâtea ori

Mi se roagă, Doamne fie-i binele ca sarea... mării

 

Mă  topesc cum se topește miezul verii-n amintire

Mute, umbrele alintă pulberi fine pe poteci

Din cer lacrimi curg în ploaie, îngerii îmi dau de știre

Că-s îngăduită, Doamne, timpului ce-l naști și-l treci.