Nerăsuflări

 

Aiurez… aiurez repetând silabisită o idee

ţigara timpului pe buza clipei i se-ncleie

Nu simţi? În nicăieri îmi curge lacrima coclită

nici s-o mai plâng nu pot! Să-ţi fie fericită

o neputinţă adunată-n stoc?… o denumeşti

plin de emfază – AMOC! Nici n-ai gustat,

şi nici n-ai pipăit arsura! cum reuşeşti să

schimbi în cântec toată …ura?

apoi cu gesturi ca de primadonă

să părăseşti costişa, să primeneşti o zonă

ce ne fusese oferită-n dar… ce zar amar

ne-a dat – ce zar?! zadarul s-a lichefiat

(iar forma sa pătrată, priveşte, nu-i pătrat!)

ca-ntr-o reţetă prea rudimentară, neştiută

de o rudă – de la ţară - prefăcută…

bălteşte neputinţa, am acru în priviri

nemestecate-n gene sunt fel-şi-fel de vini

tu, fără de chirie nu-mi tulbura odihna

ungând himeric sufletu-mi… te miri?

Miroşi a tinereţe pierdută-n verde curs

pe o cărare strâmtă ce nu mai are …puls!

Aiurez, aiurez, prefac în punct rotund

şi ultimul meu crez… din mine-o să mă mut.