Aiurez… aiurez repetând silabisită o idee
ţigara timpului pe buza clipei i se-ncleie
Nu simţi? În nicăieri îmi curge lacrima coclită
nici s-o mai plâng nu pot! Să-ţi fie fericită
o neputinţă adunată-n stoc?… o denumeşti
plin de emfază – AMOC! Nici n-ai gustat,
şi nici n-ai pipăit arsura! cum reuşeşti să
schimbi în cântec toată …ura?
apoi cu gesturi ca de primadonă
să părăseşti costişa, să primeneşti o zonă
ce ne fusese oferită-n dar… ce zar amar
ne-a dat – ce zar?! zadarul s-a lichefiat
(iar forma sa pătrată, priveşte, nu-i pătrat!)
ca-ntr-o reţetă prea rudimentară, neştiută
de o rudă – de la ţară - prefăcută…
bălteşte neputinţa, am acru în priviri
nemestecate-n gene sunt fel-şi-fel de vini
tu, fără de chirie nu-mi tulbura odihna
ungând himeric sufletu-mi… te miri?
Miroşi a tinereţe pierdută-n verde curs
pe o cărare strâmtă ce nu mai are …puls!
Aiurez, aiurez, prefac în punct rotund
şi ultimul meu crez… din mine-o să mă mut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu