Se pierde anotimpul cu bâlbâit fierbinte Un Demostene poate, porecla-i -  vară şuie Aramă-ar vrea să poarte, neliniştea să-şi suie Pe deget de destin, ca un inel cuminte… Nu, fuga nu-i o artă! E doar plecarea iute Ce pipăie cărarea cu tălpile de tină Zorită-i vara noastră cu ploaia ei puţină Parfum de tuberoze, viu, toamnei îi asmute… Văzduhul, într-o rână, aruncă o ocheadă Grădinii-nferbântată de roze şi petunii E vremea aguridei când se întrec nebunii De pruni şi de claponi. Ce zarvă în ogradă, De vină-i  vara şuie  şi sânul gol al … lunii!

  Anacolut Postat de  Ada Nemescu  în August 24, 2022 la 10:52am Vezi blog motto:  Să nu pierdem timpul cu  deșertăciuni,  căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul  Ioan Gură de Aur )   Clepsidrele au desprins nisipurile albe din încleștări prea vii cu timpul prețios. Secundele par cărnuri, trecutul numai os îi pune vremii pricini, dar îi oferă salbe   de frunze ruginii. Se sparg oglinzi obtuze, doar sensuri și emoții mai rătăcesc prin noi Tributuri ne despoaie? Putem să fim mai goi? Cărări, poteci, n-avem! Să intuim ecluze…   … spre-a reveni eroi. Azi, prețioasă-mi ești, minunea mea-ntâmplată, nerepetată fire Te-am ridicat pe culmi și te-nțeleg – jertifire! Clepsidrelor, nisipuri imaginând să crești,   Durerile nu dor,  în vise și povești. https://youtu.be/RiwAgsNNKKw

  să nu creşti aşteptarea ca pe-o floare când buruienile sunt vii dezamăgiri  nici să nu scotoceşti aiurea nişte vini  la umbra umbrei tale, în plin soare   nici n-ar avea temei vreo ploaie albă noroiul va purta tot haine negre iar ura deghizată-i scursă din tenebre cu flori albe, curate şi aşezate-n salbă   și-atunci când ce primeşti nu-i bun să cauţi, spun,  prin sufletul tău cast ustură, arde, doare cumplit... balast  aruncă-l! fie o dulce clipă, ori taifun   dar depărtarea nu și-a luat cu ea secundele trăite viu, pulsânde și nici să urce-n rai n-ar mai putea l-am luat ca talisman către niciunde... atât regret, cât lacrima pe-o geană și sacrificiu  mare cât un rid ce-a apărut cu plâns de apatrid cerneala a pălit, voit, vicleană...   secretele se-ngână doar, în șoaptă se spun printre suspine sau în vis gândul se vrea idee, ori adevăr promis în vremea asta, crudă sau necoaptă  chiar fără lacrimi, cu ochii mirați, senini c...

  *** Nu e frântură-n lume, biet boț de viață nu-i Să nu-i sosească clipa amară-ncețoșată Să nu mă mai iubești ! E-n mintea orișicui ajunge înveninând și pe *  a fost odată * *** Să nu mă mai iubești ! spunea eternei ploi un singur fir de iarbă, și se-nverzea pe sine, privirea-și ridica din marea de trifoi, ferind cu lama-i naltă, armatele de fire *** Cu viers ce-aduce-a înger o cinteză cânta: Să nu mă mai iubești ! Cu ochii spre înalt Printre atâtea cânturi, al ei glas se pierdea Păcat de-a ei trăire, dar asta-i este dat! *** O floare ce-a prins rod, primind sărut din soare În pântec de petale își rostuiește-un dulce Șoptește-n frunza mamă avută din născare Să nu mă mai iubești ! Nici toamna n-o s-o apuce... *** La margine de hău, ca o pecete-a sorții O piatră de hotar se năruie pe sine Și bate disperată lovind străine porți Să nu mă mai iubești ! ea tace cu suspine *** Dar visul nenăscut, de beznă-nspăimântat Îi cere nopții mamă, pierdut de matca sa Să nu mă mai iubești ! St...

(Seminței de măr) În față poteci, în mine mistere Se-ntrec felurit s-atingă lumină Prin pulberi de drum sclipind efemere Zac stele. Arzi lună, dar mult prea puțină Cu pasul desculț și tâmpla cuminte Mă-ntreb de ce vrăbii nu zboară-mprejur În zări umbre cresc, rostesc jurăminte Văzduhul e viu și aerul pur Mă-ndrept spre pădure, iluzii mă-ncearcă Ursite stau smirnă n-au timp de ursit Simt teama crescând sub strai, o libarcă s-ajungă la suflet ar vrea. E ticsit… …de neîntâmplări, de plecări și de ruguri E desferecată pădurea și verde Sunt crengi ce mă vor, mă strigă prin muguri În urmă cărarea orfană se pierde… Coșmarul se stinge sub pleoape febrile Pe buze am gustul seminței de măr Pierdută e frica, impulsuri caline Mă-ndeamnă să aflu curat… Adevăr! https://youtu.be/L1F3sHklg9k?t=14