un nebun cu ochii-nchiși părea cerul îmbrățișat în risipiri de stele tatuată pe retină frica părea o uitare amânată ceva vocale cu iz de floare amintea castanului că frunza nu doare - nu există clipă fără vină - se-aude șoptind o voce străină petcetluind muțenia rostirii - e doar rutină ritmul sevei în trunchi - nu-i alunga raiul din floare rădăciniile îi vor sta în genunchi de atunci un parfum de liliac aromește cerul prea scurs promițând izbăvire se nasc începuturi din nou iar anii sunt cocori de hârtie

Că amețesc visam, dar tot mai rar mă-ntorc ca o mănușă tot pe dos urâtul mi-l închipui că-i frumos nu mai despart habarul de zadar plutesc peste dorințele-mi amar fiori necunoscuți, și-i nefiresc să mă tot mir cu artă, te iubesc? și-mi sar din vise zboruri, tot mai rar de-o vreme pierd, cum pierde bietul zar răpus de nenoroc, strivit de șansă în transă mă refac,  încet, dar tot mai rar de-un timp să uit devine o urgie și vina dau, desigur pe o stea dar mâine ce rușine o să-mi fie!

  Opţiunile Administratorului Citire Editare Comentariu Editare file proprii Semnalizează Ştergere Comentariu Editează postările de blog ( Denisei) Din neştiuta iarnă, n-a mai rămas vre-un fulg, doar o ninsoare-n noi, plăpânda mea iubire ne stă la pândă-n zori, doar îngerimi şi-amurguri tic-tac-ului pândar să-i dai te rog de ştire Nu-i prea zburată neaua, nici gheaţa prea adâncă, canicule s-au dat, în rate prin văzduhuri privirile prea dulci, te rog să nu le tulburi floare-de-colţ mirată, uitată pe o stâncă Şi-i mai aproape, cred, preafrigul de amnar Dumnezeiesc se ceartă chiar lemnele prin focuri Ocheade-aprinse aruncă astâmpăratul jar Tristeţi, iubiri se-ntâmplă, noi, ne ferim de jocuri!  

nu-mi mai urzi drumul străine! tu micul seism al sufletului meu ratez din simpla vină zborul spre orizont unde pădurea virgină are mireasmă de sfârşit de lume zidului înverzit ce-i mai trebuie poartă? contagioase iluzii cumplite ipoteze ne încearcă în scurta despărţire de o viaţă unde merg şi fluturii desculţi… tu să taci cuminte ca un neştiut crud şi nefiresc eu să păstrez târziul în acelaşi trup iubiţi-pescăruşi cu pliscul mut asemeni plânsului ne e promisă din demult o moarte ultimă sufletul ni-l soarbă hei, hei, trag oblonul negru la fereastra oarbă

…şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor eu mă-ntomnez continuu, ah –  cumplită veste! de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...                                  *** Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă melancolii trăiesc cu genele plecate mărgele limpezi stau, ascunse în batistă sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…                                *** Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă, pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?                                *** Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă voi scrie mărturii despre copacii goi despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă                                *** …ne va spăla de griji şi amintiri mărunte zburătăcind iar gânduri şi frunzele

…iubitule: alungă-mă de unde nu-mi eşti tu visează-mi visul şi m-alintă cu iubirea ta făcută bici nici să mă doară nici… ascunde-mă acolo unde-mi eşti înger născoceşte-mi poveşti alb, înalt să mă zbori ori  păstrează-mă ori… iubeşte-mă întreg şi cu de toate inventate, (ne)ştiute, visate virtuţi apuse-n păcate genele-ţi le iartă poate… doreşte-mă în pulbere de stele să-ţi poarte sângele în vene minuni, suav răspândeşti pe unde treci deci… iubitul meu cel de toate zilele la fiece răspântie de veşnicie pândeşte-mi gândurile şopteşte-le viu să ne ştie                                                    sărutul din palmă, surâsul din fotografie

https://youtu.be/Mlf36wbRWr4?t=39