…şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor eu mă-ntomnez continuu, ah – ce cumplită veste! de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...   Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă melancolii trăiesc cu genele plecate mărgele limpezi stau, ascunse în batistă sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…   Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă, pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?   Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă voi scrie mărturii despre copacii goi despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă   …ne va spăla de griji şi amintiri mărunte zburătăcind iar gânduri şi frunzele din ram ceva senin şi soare, vântul ne va ascunde prin alt covor de frunze, ce ne dorim?...ce-aveam?  

Răsăritul are taine. Pe un raft cerul păstrează vise ce-au rămas mirate, pe o geană-a lunii trează Lacomă privirea-mi este, pleoapele nu se adună parcă n-am clipit aievea, nici respirat, de-o săptămână… Chipul întâiului meu zbor, se ascunde-n amintiri umed, liniştea se scurge, ca o lavă preţioasă mă striveşte-atât de dulce, dorul de-a mă şti – acasă! O singurătate-apasă pasul sprinten printre vini… Întâlnite la şuetă, gânduri s-au pierdut cu firea şirul zilelor amare se despart de-ngenunchere Instinctiv, dumnezeirii, rog un strop de dulce-n fiere, îngere ce-mi stai în coastă, nu-ţi perpetuezi menirea? Oaspeţi-pelerini, ca spice, într-un lan de-nţelepciune, sunt răspunsuri la-ntrebări spuse cu sinceritate Amnezii îmi haşurează harta ce mă pierde-n noapte pilotând speranţa care, tatuată e cu … tine! Curbe sinuoase urcă cu iubirea trepte ‘ nalte n-am să fiu eu mâna moartă la un joc de nenoroc o sămânţă pârguită par a fi, zvârlită-n foc! Vicleniile furtunii să evit s

    Port ispite franjurate, salcia mă dojenește : "  p oți să curgi și neînfrunzită - a trăi e o poveste! " doar ascultă cum lumina curge albă în ferești rădăcinile sfătoase din adâncuri strigă... crești! lujeri stau ca paji cuminți rezemați de o idee visul meu  s-a ridicat și înalță albe zmee le-aș dori mai colorate, răsucite spre înalt frica mea de-toate-cele, ar afla ce-nseamnă  " cald " vezi? Afară, vara poartă (din greșeală) ochelari prin ei iarba e tot verde, dar vorbește, spune: " stai! mă strivește cu iubirea, lasă-mi zâmbete pe frunte dar să nu privești în urmă, te ajung dureri prea crunte…" Ascult ând, chiar am emoții, mici fiori traduși drept – trac Doamne, dacă nu mă iert acuma... nu mă-ajut, ce-o să mă fac? Vreascuri o să-adun potecii, ce mă poartă ocolită... Sau să îndrăznesc timid să port bluza înflorită? Cu mixandre galbene, parfumate și geloase Încerca-voi dacă-mi spui: " ca și tine, sunt …frumoase ! " :)

Aţipiţi pe fruntea nopţii, norii albi răstoarnă zorii, stelele răpite sunt, aşezate în colan Amintirile se-ntorc, aşa cum se-ntorc cocorii pe sub gene veşnicia îşi adună an cu an… Mă privesc, nu sunt icoană, al meu suflet se închină încă, la un zid strivit de o nepăsare surdă iar înfriguraţi fiorii, parcă se tot ţin de mână visul ultim este ştirb şi uitarea e rotundă… Stoarce-mi din izvor văzduhul, scapă-mă de irosire Mă înalţă cu migală, din culori, din tălpi curate, Inocenţa vântului e peltică, dar o ştire… mă trezeşte! noapte-albă, cât te dor a’ tale   ş oapte! Pe odihna mea se-aşterne o candoare mulţumită ce-a sorbit seisme vii, scăpărând iubirii amnarul Mă vor ataca reflexe, şi vei da în pârg, ursită în penultima ta gară, defrişezi cu sârg, amarul… În implozii desluşite, găicile tăcerii mele pietruiesc şoptind agonic, ancoratele poeme nu-mi cioplesc chipul de flăcări, dacă-mi spui: *hai, nu te teme!*

scobesc timpul scrijelindu-mi alba secundă de început nemiloasă ca pe altă buruiană străină şi ea "la timp a venit ocolit sincopat mărginit şi verzui - răspunsul tău ca o cupă de îngheţată adusă prea târziu de un chelner cu strabism obosit l-ai stropit printre dinţi ascunzând sub pleoapele cuminţi gândul cel rău ca un hău straniu şi plin de fiori în timp ce eu aşteptam fecundă neîntinată pe-alocuri urcând în cercuri largi ca o spirală secundă albastră cu verde secundă" târziu e vintrele dor clipa de-acum refren uitat nerepetat nu place nicicui doar blestem mi-a rămas să-mi laşi drumul sărac fără tine să-mi spui că-i despuiat cerul tău şi e plat nezburat de vreo pasăre uitat de lacrima ploii neluminat cu nori de hârtie spectacol ratat mirosind a toate iubirile mele 

https://www.youtube.com/watch?v=wCvfFWvRLf0 https://www.youtube.com/watch?v=wCvfFWvRLf0 https://www.youtube.com/watch?v=wCvfFWvRLf0 https://www.youtube.com/watch?v=wCvfFWvRLf0 https://www.youtube.com/watch?v=G4b-LU1cyzg https://www.youtube.com/watch?v=e-KTz5MoqHc https://www.youtube.com/watch?v=exI2XUVL6ds

Ce e plecarea? o neputință!            vie de a rămâne încă-un pas într-o durere fără de căință... icoanele sunt sfinte orișiunde și orișicui ascultă  o suferință