Se pierde anotimpul cu bâlbâit fierbinte Un Demostene poate, porecla-i - vară şuie Aramă-ar vrea să poarte, neliniştea să-şi suie Pe deget de destin, ca un inel cuminte… Nu, fuga nu-i o artă! E doar plecarea iute Ce pipăie cărarea cu tălpile de tină Zorită-i vara noastră cu ploaia ei puţină Parfum de tuberoze, viu, toamnei îi asmute… Văzduhul, într-o rână, aruncă o ocheadă Grădinii-nferbântată de roze şi petunii E vremea aguridei când se întrec nebunii De pruni şi de claponi. Ce zarvă în ogradă, De vină-i vara şuie şi sânul gol al … lunii!