*** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!

Îmi tot alint pe tâmpla caldă Şuviţa gândului rebel Ce-şi împleteşte fel-de-fel În râu învolt ce mintea-mi scaldă Şi spun: ce magică-i toamna, În straiul aurit pe frunze - Trec în galop ca nişte mânze Doar universul le…damna! În gerul ce va fi să vină Nu voi fi ţintă, voi fi unsă Cu verdele din ploi, dar prinsă De primăverile-n grădină… Şi n-am să uit, şi-am să rămân ( Cât de fierbinte-i gheaţa care Mă îndemna să zbor spre soare ) Visu-acesta-i blând… amân… De n-am avea măsură-n toate Vis, gând şi zbor, ar fi mai greu Privind smeriţi la Dumnezeu Spunem şoptit:  sigur, se poate ! Şi-n clipe grele, cerul curs Purtând cohortele de nori Mă ridica de subţiori Mai sus de mine şi de plâns!

  Fremăta o şoaptă Motto:  Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă, Vorbind mereu, o va avea .” Johann Wolfgang Goethe În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri, Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe! Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri Voi ațipi, gândesc, captivă-n palma-ntinsă A umbrelor păgâne în destrămări bizare Ninsori vor fi mai verzi, tăcerile-n altare Se vor ruga în taină luminii... neînvinsă Când stele orfeline vor năpădi uitarea Năvoadele caduce prin ceruri se vor pierde Doar ploi neîntâmplate vor ști să ne dezmierde Învăluind blând zarea și alungând... trădarea. Acum sărut culoarea născută-n curcubeie În limpezimi de zâmbet, adâncuri răscolesc Ce-aș fremăta în șoapte eternul *te iubesc* Strălucitor prin vise, cu iz de imortele. (cuvinte & umbre - aDa nemescu)

  Se pierde anotimpul cu bâlbâit fierbinte Un Demostene poate, porecla-i -  vară şuie Aramă-ar vrea să poarte, neliniştea să-şi suie Pe deget de destin, ca un inel cuminte… Nu, fuga nu-i o artă! E doar plecarea iute Ce pipăie cărarea cu tălpile de tină Zorită-i vara noastră cu ploaia ei puţină Parfum de tuberoze, viu, toamnei îi asmute… Văzduhul, într-o rână, aruncă o ocheadă Grădinii-nferbântată de roze şi petunii E vremea aguridei când se întrec nebunii De pruni şi de claponi. Ce zarvă în ogradă, De vină-i  vara şuie  şi sânul gol al … lunii!

  Anacolut Postat de  Ada Nemescu  în August 24, 2022 la 10:52am Vezi blog motto:  Să nu pierdem timpul cu  deșertăciuni,  căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul  Ioan Gură de Aur )   Clepsidrele au desprins nisipurile albe din încleștări prea vii cu timpul prețios. Secundele par cărnuri, trecutul numai os îi pune vremii pricini, dar îi oferă salbe   de frunze ruginii. Se sparg oglinzi obtuze, doar sensuri și emoții mai rătăcesc prin noi Tributuri ne despoaie? Putem să fim mai goi? Cărări, poteci, n-avem! Să intuim ecluze…   … spre-a reveni eroi. Azi, prețioasă-mi ești, minunea mea-ntâmplată, nerepetată fire Te-am ridicat pe culmi și te-nțeleg – jertifire! Clepsidrelor, nisipuri imaginând să crești,   Durerile nu dor,  în vise și povești. https://youtu.be/RiwAgsNNKKw

  să nu creşti aşteptarea ca pe-o floare când buruienile sunt vii dezamăgiri  nici să nu scotoceşti aiurea nişte vini  la umbra umbrei tale, în plin soare   nici n-ar avea temei vreo ploaie albă noroiul va purta tot haine negre iar ura deghizată-i scursă din tenebre cu flori albe, curate şi aşezate-n salbă   și-atunci când ce primeşti nu-i bun să cauţi, spun,  prin sufletul tău cast ustură, arde, doare cumplit... balast  aruncă-l! fie o dulce clipă, ori taifun   dar depărtarea nu și-a luat cu ea secundele trăite viu, pulsânde și nici să urce-n rai n-ar mai putea l-am luat ca talisman către niciunde... atât regret, cât lacrima pe-o geană și sacrificiu  mare cât un rid ce-a apărut cu plâns de apatrid cerneala a pălit, voit, vicleană...   secretele se-ngână doar, în șoaptă se spun printre suspine sau în vis gândul se vrea idee, ori adevăr promis în vremea asta, crudă sau necoaptă  chiar fără lacrimi, cu ochii mirați, senini cu cicatrici pe tâmple, am sufletul - un soare  nu-ți fie aştepta