Treceți la conținutul principal

Metanoia

De ieri,
se infiltrează nopţile-n tăceri
din roata vieţii ne-am pierdut trei spiţe
adorm şi zorii noi, cu pleoapele cârpite
din vise doar, nu rostuim averi!
 
Iar azi,
în pieptul lunii, sub cămaşa-n zdrenţe
mănunchi de taine murmură-n surdină
să fie gustul amar, sau dulcele de vină?
reinventăm o stea şi alungăm absenţe!
 
Şi mâinele
istorie visează, visează? Ba chiar se infiripă
colaj de noi mistere, sub cerul obosit
nu ne-am grăbit deajuns, dar nici nu ne-am minţit
o clipă doar e viaţa, de ce-am trăit-o-n pripă?
 
Pun laolaltă-n pumn,
un ieri, un azi, un mâine,
suspin tot repetând: Ah zilele-s puţine!
nu-mi rătăcesc credinţa, prin vise şi prin mine,
un cântec las în urma-mi, prin constelaţii, scurm!
 
 

Comentarii

  1. *** metanoia (gr. metanoia „corectare”) este o anadiploză în care al doilea termen reprezintă repetarea interogativă a celui dintâi și e urmat de o corectare a enunțului:...x/x?... y /... (R): „hic tamen vivit: vivit? immo vero etiam in senatu venit.” (Cicero; Cat.) (acesta totuși trăiește: trăiește? ba chiar vine în senat). • M. este, ca sens, o specie a epanortozei sau a epitimisis-ului.

    ***metanóia s. f. (Grecism) 1. Schimbare de sentimente; remușcare, regret, căință. 2. (Bis.) Schimbare a spiritului, înnoirea minții; orientarea fundamentală a vieții, prin care se ajunge până la îndumnezeire. – Din gr. metanoia.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture -  Lilioara Macovei  - Corali