Treceți la conținutul principal

Nepăsarea nu zâmbeşte niciodată pe alei

                                          


Printre şoapte răzvrătite, flori de nalbă tulburate
Curajoase sunt, curate, vorbele de-alint, dintâi…
Mai apoi, se risipesc, în neant,  ca deocheate!
Soarele încet se saltă, sprijinându-se-n călcâi.


 
Undeva, suspină umbra, floarea-n sevă se dospeşte
Tot imaginând răcoarea fluturaşilor firavi
Hrănită din amintire, floarea de castan trăieşte
Dincolo de nepăsarea, săgetând cu ochi hulpavi
 
De pe umărul dreptăţii, se iţesc ca idealuri,
Doar dulceaţa-mbrăţişării, simplă ca o rugăciune
Şi sărutul cast al gurii, ce-ar uni şi două dealuri,
Cu fiori urcând din vintre, pe un drum ce nu se spune…
 
Ce muţenie mă-ncearcă! Trei tăceri nu-s de ajuns,
Dacă inimii – o floare, simţăminte nu-i păstrezi
Plânsul fără lacrimi vine, potrivindu-se ca… uns,
Şi înneacă ce-am născut, din iubiri şi dor, nu crezi?
 
Zorii mustăcind a ceaţă, zornăie ca mărunţişul
Trecătorilor prin viaţă, le revigorează gânduri
Aşteptându-i, chiar lumina, îşi ascute calm tăişul
Întunericimi rămâneţi neştiute,  în străfunduri…
 
Eu aştept, şi cred, şi simt, ca o veşnică fecioară
Ţes ca ploaia, penelopă cu inflexiuni de stea
Cifra doi a obosit, rătăcită-a câta oară?!
Prin poeme minunate, azi, scâncind la poarta mea.

https://en.calameo.com/read/002732589863553615c2d


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

STRIGA O STEA SUBŢIRE, HAI!

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi   de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…   💚  În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚  Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚  Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna   - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … a...