Fără umbră

 

Fără umbră-aș încerca un trai
aș sta sprijinită doar de mine
pe drumeagul singur către rai
ocrotindu-mi stelele puține

Umbra mea visează cerul așternut
Prea o arde talpa prin nisipuri
Îmi închin icoanele și fug
Restul sunt prejudecăți și mituri
 
Sângele prea roșu-mpătimit
Drumuri scoate la mezat prin mine
Mult am mai sperat și am greșit
Dar cărările curate sunt puține
 
I-a-nghețat pe sâni iertării o mirare
cât de generoasă este, ce folos!
a cerut sfioasă o-ntrupare
și-a primit albastrul sinuos
 
n-a durut-o șovăiala lui
ca o haină largă străvezie
când dădea în verde, când gălbui
ca norocul chior la loterie
 
a strivit-o însă nepăsarea
ce –albăstrui perfect era odată
umplea bolta, lacul și chiar zarea
și o ploaie lungă supărată
 
și tot umbra s-a-nhăitat c-o lampă
e discretă nu îi ceartă plânsul
unduită în lumini e o vampă
dar cernită nu cunoaște râsul
 
nici nu mă mai mir de-a mea lentoare
umbra, sângele, iertarea mă trădează
palide-s ca iarba fără soare
parcă plumbi prin oase îmi așează
 
fără umbră-aș încerca un trai
aș sta sprijinită doar de mine
pe drumeagul singur către rai
ocrotindu-mi stelele puține
 
parcă mă aude umbra mea
rușinată-mi s-a lipit și-așteaptă
să se-aprindă-n mine steaua sa
i se-nnoadă lacrimile-n barbă
 
vine și iertarea să ne-mpace
sângele mi-a colorat făptura
bată-vă Dumnezeu noroace
doar iubire dăruind, nu ura.