Doar dezgolind apusul de tăceri
Şi picurând noroc în gândurile toate
Ne învelim în foste primăveri
Uitând gustul ruginei din păcate
Ce blând mă cerți iubite din priviri
o muzică mă-alintă neștiută
îmi risipești închipuite vini
din ochii umezi și-amărui de ciută
Cu buzele punând gingaș peceți
vrei să mă-nveți cum să trăiesc cândva…
( nu înțeleg, cu genele mă cerți )
… cum vieţuiesc fără iubirea ta?
Nu spui nimic, în taină-mi spui “nebună”
Sclipesc steluțe-n ochi, nici cerul nu le are
Din dragoste aș da o lume chiar arvună
Sau aş fura iubiri din galantare…
N-am învățat corect cuvântul "părăsire"
Nici “a uita”, curat nu-l știu a-l folosi
Dar am luat maxim note la iubire
Și-mi e prieten intim verbul “a iubi”
Dintre stele ireale, peste suflete robite
Gust-amar de mere coapte-n zi lăsată-a fi de post
Abundenţă de săruturi, zorile-s nefericite
Rostuită din înalturi, azi iubirea are rost!
Minunat!
RăspundețiȘtergere