"Dragostea miroase puțin a ... Dumnezeu!"
eu însetata
de cel puțin o fântână de vise
am despuiat statuile
cerșesc aiurea la capăt de pod
întâmplă-se ce-o fi să se întâmple!
cămășii mele
i-am răsturnat cerul în poală...
pe guler ros i-am peticit trei frunze
albul să n-o doară
m-oi oferi ca ultim dar de nuntă
împătimindu-te pe tine
dragostea miroase puțin a Dumnezeu,
și-i bine!
bietele mele bucurii vor fi ferestre
în ele oglindindu-se alt cer
contagios de tandru
un smoc de gânduri ce flutură...altfel
cortegiu sau promenadă
viața se tot trece
nu toți îngerii au aripi
începe să se vadă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu