Azi mi-a bătut în poartă-ncet, răbdarea
Era în zdrențe biata, prăfuită
Venea de unde-și rătăcise albul zarea
Purta pe umăr visul, obosită
*
Aș fi primit-o dar, nici nu-mi eram
Mă rătăcisem dincolo de mine
Prin amintiri, iluzii, rătăceam
Deasupra-mi stelele sclipeau divine
*
S-a sprijinit de-o creangă-a mea răbdare
Un licurici ratase zborul nupțial
Îngeri prea beți nu-mi suflă-n lumânare
Imaginându-și raiul hibernal
*
Răbdare,-i prea târzie tihna-amară
S-a spart în țurțuri reci, ieri, așteptarea
E desfrunzită via, călătoresc de-aseară
Iar gândul la rever și-a scuturat și floarea
*
Într-un alt an, gătit ca de paradă
Și parfumat a pace-n anotimpuri noi
Dulăii sorții nu te-or avea iar pradă
Răbdare, milă-mi este de ochii triști și goi
*
De mâine, prinde-ți fluturii în poală
Salvează-i de înghețul din tăceri
Norocul ne-o fi ghid iar șansa mai ușoară
Întoarcerea-i în vis de primăveri
*
Azi a plecat din poarta mea răbdarea
Era în zdrențe biata, chinuită
De ruga ei se-nfiora și marea
Un braț de rugăciuni și-o noapte-i potrivită.
Comentarii
Trimiteți un comentariu