sortind în ape tulburi, chiar timpului robire lumini se nasc icnind pe înălţate ramuri mă dor iar florile, setoase de-nfrunzire ce amintesc tăcut de ale frunzei hramuri   că ploile-au priviri şi se-nteţesc în nori chiar stelele ghicesc prin colţuri aurite în ceasuri albe, mute, visezi cum poţi să zbori prin galaxii vorace şi-amurguri părăsite   doar în al vieţii rai, triumf în chip flâmând, înfipt în carnea vremii, viu-gândul plânge tâmp tenebre de-mprumut îşi vând agoniseala sorbind din infinit şi praful şi cerneala   se dănţuie pe muzici, frenetic, unduios, cu un sevraj de cărnuri, dar fără destinaţii zvâcneşte-agoniseala acestui vers frumos   prin rugăciuni pioase ce flutură stingher ne parfumăm a îngeri, trezind pe Dumnezeu calm, alungăm cu rost, singurătăţi în ger  

sub nouri visători, mirarea e-n travaliu născând în întuneric misterul ca pe-o stea în ceruri, celelalte stau smirnă ca-n rozariu zdrobind în închinare, nesăbuinţa rea pendula-şi poartă rana din care curge timp se-mbată de-aşteptare cea mai timidă clipă îmbracă straiul ludic cu usturimi de ghimp destinului perdant îi plouă pe-o aripă doar ploii viitoare, îi va şopti cu rouă amarul nu-ndrăzneşte să ude vreo privire îmbrăţişări se nasc cu braţele-amândouă de fluturi albi, serafici, fiind îmbolnăviri sunt respirate umbre şi doruri dor ştiute văiugi încremenite îşi cer doar zăboviri. Mai curând prefer să am trandafiri pe masă decât diamante la gât. citat din Emma Goldman

Așa ploaie ne-ntâmplată, n-am crezut că voi gusta unde-i furișată, Doamne, linia din palma mea? cea cu nume de noroc, adâncită ca o rană s-a pierdut, e aninată fără rost, o biată...scamă Așa vânt, pătrat și-amar, n-am crezut că voi privi chinuita ta tăcere, mă încorsetează, știi? ce pliată-i așteptarea, ca o hartă-n mâna stângă iar străina ei cea dreaptă,  știe numai cum să plângă... Așa soare, sloi de foc, nu ating, nu cer, nu strig fierbințeli demult uitate, nu mă apără de frig se topește greu asfaltul, ca tămâia-n ochii sorții ne-nțelesul, printre rânduri - buze fade, scoate colții... Așa stele, inspirate, de-o iubire neștiută se așază-n cercuri limpezi, ca privirile de ciută ce folos mi-aduce mie, azi, un cer orbit și mut dacă numele șoptit ... cu iubire, nu-l ascult? Așa nu se moare, nu! nici trăi, doar legăna - o rădașcă crăcănată printre ierburi este viața! mușeței și albăstrele stau de strajă-n amintiri cresc speranțe colorate pe mormintele de vini.

        …şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor eu mă-ntomnez continuu, ah – ce cumplită veste! de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...   Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă melancolii trăiesc cu genele plecate mărgele limpezi stau, ascunse în batistă sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…   Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă, pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?   Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă voi scrie mărturii despre copacii goi despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă   …ne va spăla de griji şi amintiri mărunte zburătăcind iar gânduri şi frunzele din ram ceva senin şi soare, vântul ne va ascunde prin alt covor de frunze, ce ne dorim?...ce-aveam?  

Răsăritul are taine. Pe un raft cerul păstrează vise ce-au rămas mirate, pe o geană-a lunii trează Lacomă privirea-mi este, pleoapele nu se adună parcă n-am clipit aievea, nici respirat, de-o săptămână… Chipul întâiului meu zbor, se ascunde-n amintiri umed, liniştea se scurge, ca o lavă preţioasă mă striveşte-atât de dulce, dorul de-a mă şti – acasă! O singurătate-apasă pasul sprinten printre vini… Întâlnite la şuetă, gânduri s-au pierdut cu firea şirul zilelor amare se despart de-ngenunchere Instinctiv, dumnezeirii, rog un strop de dulce-n fiere, îngere ce-mi stai în coastă, nu-ţi perpetuezi menirea? Oaspeţi-pelerini, ca spice, într-un lan de-nţelepciune, sunt răspunsuri la-ntrebări spuse cu sinceritate Amnezii îmi haşurează harta ce mă pierde-n noapte pilotând speranţa care, tatuată e cu … tine! Curbe sinuoase urcă cu iubirea trepte ‘ nalte n-am să fiu eu mâna moartă la un joc de nenoroc o sămânţă pârguită par a fi, zvârlită-n foc! Vicleniile furtunii să evit s

    Port ispite franjurate, salcia mă dojenește : "  p oți să curgi și neînfrunzită - a trăi e o poveste! " doar ascultă cum lumina curge albă în ferești rădăcinile sfătoase din adâncuri strigă... crești! lujeri stau ca paji cuminți rezemați de o idee visul meu  s-a ridicat și înalță albe zmee le-aș dori mai colorate, răsucite spre înalt frica mea de-toate-cele, ar afla ce-nseamnă  " cald " vezi? Afară, vara poartă (din greșeală) ochelari prin ei iarba e tot verde, dar vorbește, spune: " stai! mă strivește cu iubirea, lasă-mi zâmbete pe frunte dar să nu privești în urmă, te ajung dureri prea crunte…" Ascult ând, chiar am emoții, mici fiori traduși drept – trac Doamne, dacă nu mă iert acuma... nu mă-ajut, ce-o să mă fac? Vreascuri o să-adun potecii, ce mă poartă ocolită... Sau să îndrăznesc timid să port bluza înflorită? Cu mixandre galbene, parfumate și geloase Încerca-voi dacă-mi spui: " ca și tine, sunt …frumoase ! " :)

Aţipiţi pe fruntea nopţii, norii albi răstoarnă zorii, stelele răpite sunt, aşezate în colan Amintirile se-ntorc, aşa cum se-ntorc cocorii pe sub gene veşnicia îşi adună an cu an… Mă privesc, nu sunt icoană, al meu suflet se închină încă, la un zid strivit de o nepăsare surdă iar înfriguraţi fiorii, parcă se tot ţin de mână visul ultim este ştirb şi uitarea e rotundă… Stoarce-mi din izvor văzduhul, scapă-mă de irosire Mă înalţă cu migală, din culori, din tălpi curate, Inocenţa vântului e peltică, dar o ştire… mă trezeşte! noapte-albă, cât te dor a’ tale   ş oapte! Pe odihna mea se-aşterne o candoare mulţumită ce-a sorbit seisme vii, scăpărând iubirii amnarul Mă vor ataca reflexe, şi vei da în pârg, ursită în penultima ta gară, defrişezi cu sârg, amarul… În implozii desluşite, găicile tăcerii mele pietruiesc şoptind agonic, ancoratele poeme nu-mi cioplesc chipul de flăcări, dacă-mi spui: *hai, nu te teme!*