…tot aduni tânjind la aştri, fără număr vise vii iar în urma ta, tot stele strălucesc, iar tu nu ştii cum se sting efemeride, fără murmur sau fior inchizi ochii şoptind tandru: eh, le-a fost şi dor, şi dor...   sufletu-ţi stingher alungă, holdelor de amintiri ca amarnice neghine, remuşcări şi negre vini dorul are chip de înger cu oftatul arămiu de-ar avea şi gust de stele, Doamne, tare-aş vrea să ştiu!   simţi cu vraja poeziei, îţi răstoarnă ceru-n poală? chiar de este ruşinată, luna străluceşte goală… sări pârleazul veşniciei, dă-i curajului curaj cu încredere în tine, lasă-ţi sufleţelul gaj   obosită, poate, soarta va fi martor ocular timpul nu va sta în loc, ursuz, tulbure, avar îşi va adăpa căluţii la un colţ de nemurire universul plictisit, chiar va inventa o ştire :   * visători să fiţi – voi, oameni! Chinul nu-l aflaţi vreodată, Nimiciţi miasma urii, iar IUBIREA s-o daţi toată! * Despre gustul fericirii, nu tânjiţi, e-amăgitor s-o numi trecut, azi,

Sâmburi muţi visau  pădure netulburată ca o piatră de hotar aproape nuntă ni se promisese iar ursitorile ursiseră cu har:   să număraţi prea-sfinte veşnicii cu vârful de peniţă al sorţii vii   culegători de zori şi de izvoare să-aprindeţi stelele sfiit-amăgitoare   cu zarva mirului şi a tămâiei dacă fereci s-or sprijini cu suflete, biserici   să vă rodească în priviri doar stele când timpului de clipe vor să-l spele   lăuntric vă pictaţi un duh cuminte orice refuz de taină va dezminte   neconteniri şi pricini poartă vini? le scuturaţi, nu deveniţi străini! În ştreang s-or împleti de-acum văzduhuri - un saltimbanc e visul nenuntit - va picura pe aripi moi de fluturi  cu falduri de tăceri ne-am primenit În zvon de fructe dulci, verde veşmânt de zee m-oi contopi luminii,  alintă-mă - femeie!

De ieri, se infiltrează nopţile-n tăceri din roata vieţii ne-am pierdut trei spiţe adorm şi zorii noi, cu pleoapele cârpite din vise doar, nu rostuim averi!   Iar azi, în pieptul lunii, sub cămaşa-n zdrenţe mănunchi de taine murmură-n surdină să fie gustul amar, sau dulcele de vină? reinventăm o stea şi alungăm absenţe!   Şi mâinele istorie visează, visează? Ba chiar se infiripă colaj de noi mistere, sub cerul obosit nu ne-am grăbit deajuns, dar nici nu ne-am minţit o clipă doar e viaţa, de ce-am trăit-o-n pripă?   Pun laolaltă-n pumn, un ieri, un azi, un mâine, suspin tot repetând: Ah zilele-s puţine! nu-mi rătăcesc credinţa, prin vise şi prin mine, un cântec las în urma-mi, prin constelaţii, scurm!    

( nu doar o coastă tolerată, cum se scrie )                            * rămăsese târzie, mai puţină cu un vis dar nu fată bătrână – i-ai zis fără tortura pietrei şi-a lacrimei de ghiocel ducă-se facerea lumii! … şi mărul putred e vinovat! a transpirat păcatul-  spui - bietul păcat repetat,           repetat,                              repetat… în crucea palmei să-i semene strigare îngeri făţarnici se căznesc! e datoare… o moştenesc ca o sămânţă, mugur şi  floare tot ce-am iubit ieri, azi s-a umplut de cer cerşesc milă divină, iar dacă-o fi să pier cu umbra mea de toartă, să fie!... şi mai cer o viză veşniciei, zadarnic? putregai... marfarul ei de viaţă!  credeam că e un rai… verde-necopt irizat peste tot cu-n ciob de iris,                                    muză nebună,                                                                 priveam la lună! la matematici nu sunt bună, deloc  – mă reduc la absurd! mă tot scad, nu mă adun… geometria n

sortind în ape tulburi, chiar timpului robire lumini se nasc icnind pe înălţate ramuri mă dor iar florile, setoase de-nfrunzire ce amintesc tăcut de ale frunzei hramuri   că ploile-au priviri şi se-nteţesc în nori chiar stelele ghicesc prin colţuri aurite în ceasuri albe, mute, visezi cum poţi să zbori prin galaxii vorace şi-amurguri părăsite   doar în al vieţii rai, triumf în chip flâmând, înfipt în carnea vremii, viu-gândul plânge tâmp tenebre de-mprumut îşi vând agoniseala sorbind din infinit şi praful şi cerneala   se dănţuie pe muzici, frenetic, unduios, cu un sevraj de cărnuri, dar fără destinaţii zvâcneşte-agoniseala acestui vers frumos   prin rugăciuni pioase ce flutură stingher ne parfumăm a îngeri, trezind pe Dumnezeu calm, alungăm cu rost, singurătăţi în ger  

sub nouri visători, mirarea e-n travaliu născând în întuneric misterul ca pe-o stea în ceruri, celelalte stau smirnă ca-n rozariu zdrobind în închinare, nesăbuinţa rea pendula-şi poartă rana din care curge timp se-mbată de-aşteptare cea mai timidă clipă îmbracă straiul ludic cu usturimi de ghimp destinului perdant îi plouă pe-o aripă doar ploii viitoare, îi va şopti cu rouă amarul nu-ndrăzneşte să ude vreo privire îmbrăţişări se nasc cu braţele-amândouă de fluturi albi, serafici, fiind îmbolnăviri sunt respirate umbre şi doruri dor ştiute văiugi încremenite îşi cer doar zăboviri. Mai curând prefer să am trandafiri pe masă decât diamante la gât. citat din Emma Goldman

Așa ploaie ne-ntâmplată, n-am crezut că voi gusta unde-i furișată, Doamne, linia din palma mea? cea cu nume de noroc, adâncită ca o rană s-a pierdut, e aninată fără rost, o biată...scamă Așa vânt, pătrat și-amar, n-am crezut că voi privi chinuita ta tăcere, mă încorsetează, știi? ce pliată-i așteptarea, ca o hartă-n mâna stângă iar străina ei cea dreaptă,  știe numai cum să plângă... Așa soare, sloi de foc, nu ating, nu cer, nu strig fierbințeli demult uitate, nu mă apără de frig se topește greu asfaltul, ca tămâia-n ochii sorții ne-nțelesul, printre rânduri - buze fade, scoate colții... Așa stele, inspirate, de-o iubire neștiută se așază-n cercuri limpezi, ca privirile de ciută ce folos mi-aduce mie, azi, un cer orbit și mut dacă numele șoptit ... cu iubire, nu-l ascult? Așa nu se moare, nu! nici trăi, doar legăna - o rădașcă crăcănată printre ierburi este viața! mușeței și albăstrele stau de strajă-n amintiri cresc speranțe colorate pe mormintele de vini.