Stau cu sufletu-n atele, zorii duşi sunt la culcare Remuşcări mă prind ca-n clește, muşcătura lor cât doare! Locu-mi hărăzit sub soare parcă-i umbră de neşansă Care clatină-n surdină siluete prinse-n transă Ochii stinşi nu au culoare iar retina-i otrăvită, Raza tainică din suflet de lucire-i văduvită. În surâsurile-amare, coajă arsă şi sălcie Străjuiesc buzele mute ce-au uitat de bucurie; Stârnit, viscol din alţi timpi amintirea îmi destramă Clipa vie de acum parcă-i rouă pusă-n ramă Chinuri cu săgeţi se-mplântă în a dorului făptură Un poem de Minulescu i-aş fi hărăzit armură Visul meu ar sta cuminte de nu l-ar lovi fiori Născociţi de neîncrederi ochi în mistice culori Grote tainice şi grele de-nţelesuri sângerânde Despărţiri şi-altfel de morţi ard aducerile-aminte; Geană-şi oglindeşte cerul în fântâna tinereţii Ce povară-i suferinţa dulce-n cântece! poeţii de sub tâmplă şi din palme născocesc rime, iar norii scame albe-n pufuri moi, ard sentimente iluzorii; Nu-i semnată nem

vara asta ca o brumă nu mai trece ... iar mie de la un timp mi-e toamnă ( şi tu suferi de paralelismul şinelor de cale ferată ?) cu tâmplele pulsând bizar de puţină zi de prea multă noapte îmi lipseşte o frântură îmi sărut tălpile rănite în ritual biblic mestec o durere ca o izbăvire tresar voi afla ce se întâmplă cu mine! poemul e sălciu cerul se înghesuie doar peste capetele altora iar pământul... care pământ este mai pământ ... decât mine? Risipire%20altundeva%20-%20Copy.mp3

* În caliciul nud al florii Ca pe-un munte-nalt, astenic Zgribuliţi aşteaptă zorii Chiar pe crucea de-ntuneric! Ce păreri, ce neputinţe, Gustă hăul printre frunze (amintiri de astă toamnă) foste muguri, azi lehuze… * Se zvonise, de pe vremea   când călătoreau cocorii, că ne e sortită o iarnă, încropită din nimic Sus pe crucea de-ntuneric zgribuliţi aşteaptă zorii… Cu iubire ar vrea să cearnă din rărunchi, un cer mai mic * Să te-mbeţi cu ape reci Sunt cuvinte iluzorii Ce rămân, când te petreci… Iar pe crucea de-ntuneric Zgribuliţi   aşteaptă zorii Scuturaţi ca flori de prun De un vânt ciudat şi sferic, Nici în pumn nu pot să-adun! * Într-o lume fără sensuri Teiubescuri se vând vrac Cum să-mi stăpânesc fiorii Mai apoi să râd, să tac? Zgribuliţi aşteaptă zorii tot pe crucea de-ntuneric Mut deodată, universul e feeric, ca fecioarele-n iatac! * Doamne! că iubesc atât, ce păcate grele-mi fac! Sus%20pe%20cruce

Motto : În obrajii primăverii prospețime parcă nu-i Și deja mi-e dor de toamnă, de aroma de gutui...                                                                            *                                                                                                                   S-a rărit tâmpla răbdării, fără freamăt, fără vise Căsăpit de umbre triste, printre zise, printre scrise Dibuie răstălmăcirea tot sperând o izbăvire Într-un lac adânc, albastru pus în palma de iubire Muguri de gutui tresaltă, ar vrea ploii să-i mai spuie Cât de prețioasă-i roua pe obrazul de gutuie Amintiri din frunze amare ard în crengile-aplecate Stau petalele capcană, ori nu vor, ori nu se poate... Să-nflorească în fereastra cerului ce ne ascultă Cum tânjim a pace albă sau a tihnă mută, sfântă Este aroma tainei tale, răsfățată și gălbuie Când intră cafeaua toamnei, peste numele-ți   gutuie Palma-ncătușată, dreaptă nu-și va asmuți urâtul Și-mi plâng doru-n

https://bel-esprit.ro/nicolae-steinhardt-curajul-e-taina-finala/ https://bel-esprit.ro/nicolae-steinhardt-slabeste-bucura-te-si-taci/?fbclid=IwAR3Eh-Rxr_bwrTTnGspC5Ye25IcupT6cF4hJbDbFhuY4Mq-m9nJd5fDnOGs https://en.calameo.com/read/0027325895a756fcac131?fbclid=IwAR2WgnAbq6FD6DncPl-Lv7ttO7sISgty4-uZpT0nLsAzhRGI-ssQPj5WtpY https://en.calameo.com/read/0069610010533f025587e

Ce mică-i marea taină ce-a murit Adâncă-i ‘nalta ei eternitate Eu o simțeam IUBIRE infinit Tu?...  jalnică infirmitate! Și ce vicleni s-or naște vânători Din stirpea ta, model de pus în carte Nici sufletului lor măcar  datori Și neîndurători, ca și o moarte Pesemne doar un suflet rătăcit Și verde ca o iarbă necosită Ascuns în marea taină ce-a murit Își va purta durerea răvășită... Printre steluțe neajunse stele vii Din licurici improvizând istorii Suicidul la comete nu-s fobii Doar vise ude și premonitorii... Dar, oare bunătatea ce rost  are Cu freamătul ei dulce-n pântec supt? Dacă e ruptă-n colțuri și sudoare I se prelinge dulcele prea mult... Ce ne-nțeles e haosul stârnit Ca două palme scuturându-se de vini Durerea-și poartă măștile-nmiit Și calmă ca un stol de heruvimi... În numele IUBIRII se tot spun Basme cu sfinți uitați și cu viteji Murind subit, baloane-s de săpun Doar usturimi în ochii veșnic treji Întâmp