Sigur am ostenit! să împart tristeţea unei şoapte la pulsul nebun al unui somn suprem… mă tângui amar, dar nu dau nici o şansă minciunii adevărul îşi pune lumina pe umeri peste aripi verzi şi cărnuri aburite plâng ca un port ce nu şi-a cunoscut marea trădări îmi sfâşie pielea pe dinăuntru dar la fereastră-mi râd muşcate vii un balon de săpun mă poartă mărturie printre pereţii mânjiţi de întuneric în lumea asta fără chei dincolo de-alei sunteţi voi actorii lumii devoratori de te iubescuri savurând plaja urmelor cuvintelor mele în jurul sufletului se-nsufleţeşte o chemare se aude exact cum doare! din privit în privit am ostenit!

 *** Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii ... doldora de margarete şi de spice-n puf ușor Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor * Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE Negura venit-a valma, tot aşa se duce iar Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine? Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har… * Cu privirea risipită pe fereastrele din vise Văd în traista dimineţi, reci izvoarele de zi Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise: Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?* * E un liliac destoinic, jumătatea mea visată Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de spendori * Orice clipă ce se naşte poarta aripi de sfială Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială Mi-așez traista dimineţi cu brățări trandafirii. * N

💝 Doamne! de n-am parte de iubit sau de-un trai mai fericit fă-mă Doamne rândunea să bat depărtările împlinind urările ursitoarei mele, rea.... 💝 Iar de nu-mi dai aripi largi Doamne, salcie mă faci? să-mi plâng dorul peste apă unde căpriori se-adapă lângă mal cu flori și fragi Dulcelui, cu umeri dragi.... 💝 Vezi? din șansa mea puțină n-am avut chip de regină n-am purtat în sân ascuns decât dor nescris, nespus... Poți Doamne să mă prefaci într-o vie? pe araci... Dulcelui, cu umeri dragi 💝 Însă, Doamne de nu poți sau că nu merit, socoți fă-mă piatră de hotar lângă ea, cu gust amar fir înalt de mătrăgună zică lumea, ce-o să spună?! umeri dragi ai Dulcelui dar din dar sufletului... 💝 Tu destin nefericit mă oprești tu din iubit? te vorbiși cu soarta amară primăvară, vară, toamnă ați tot complotat pe-afară... folosit-ați limbi străine să mă umiliți...pe mine? n-ai curaj, nădejde tragi... 💝 Dulce drag, c

Ca o absenţă-n care creşte fumul Ca un avar ce-şi dăruieşte visul Caut murirea în trei sferturi de cer Şi-mi risipesc scrâşnind, prea neştiut promisul Iar o absenţă-n care curge spuma Unor apusuri neînţelese-n trup, Atingerea-i şoptită, prea liniştită urma Risipei ce ne-a smuls, oftatul e-ntrerupt! Când o absenţă rupe tăcerile la mal Pe un talaz se lasă urmată-o-nchipuire Neliniştită rana se schimbă-n elixire Mai dulci decât dorinţele-n aval Uite, cum o absenţă se tânguie uitată… Nici umbra ei nu ştie, cum s-a născut cândva O certitudine-ar fi vrut, din neant adăpată Se rătăcise însă şi urma-i o…durea!   https://youtu.be/rrVDATvUitA?t=62

ADMIN                                            Printre şoapte răzvrătite, flori de nalbă tulburate Curajoase sunt, curate, vorbele de-alint, dintâi… Mai apoi, se risipesc, în neant,   ca deocheate! Soarele încet se saltă, sprijinându-se-n călcâi.   Undeva, suspină umbra, floarea-n sevă se dospeşte Tot imaginând răcoarea fluturaşilor firavi Hrănită din amintire, floarea de castan trăieşte Dincolo de nepăsarea, săgetând cu ochi hulpavi   De pe umărul dreptăţii, se iţesc ca idealuri, Doar dulceaţa-mbrăţişării, simplă ca o rugăciune Şi sărutul cast al gurii, ce-ar uni şi două dealuri, Cu fiori urcând din vintre, pe un drum ce nu se spune…   Ce muţenie mă-ncearcă! Trei tăceri nu-s de ajuns, Dacă inimii – o floare, simţăminte nu-i păstrezi Plânsul fără lacrimi vine, potrivindu-se ca… uns, Şi înneacă ce-am născut, din iubiri şi dor, nu crezi?   Zorii mustăcind a ceaţă, zornăie ca mărunţişul Trecătorilor prin viaţă, le revigorează gândur

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi   de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…   💚  În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚  Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚  Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna   - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … anonimă!  

Despre ce legi, gândeşti poete? legământ cu patru foi oferit ca pe o floare, sau o frunză de trifoi... Ce trăire să-ţi aşterni, lângă tâmpla argintată dacă nostalgii nu ai, sau de n-ai iubit vreodată! Aurite Frunze verzi, amintiri din peţiol scâncet umezit de ploaie, strânse în ultimul lor zbor Toamnei grele de păcate, speriată de-un viscol crud vârcolaci născuţi din gol, mă împiedică să-aud... Plânsul şinelor uitate, îşi fac nod în geana mea undeva s-o naşte gara, sau vre-un tren o fluiera... Tot imaginând voiaje, neîntâmplate, neplătite gust amaruri nechemate cu arome-aghesmuite În mireasă m-aş preface, voal mi-ar fi un lan de in prospeţimea lui, iubite, are gust de vin străin  Ce-i dă sângelui ocol, îi înneacă neputinţa     să păstrăm gustul, petale, celei care-a fost dorinţa.