Nu există întuneric, doar lumina-i rătăcită Sora ei cea vitregă - bezna-i o … nesuferită Îi ascunde pe pungaşi, hoţi de inimi delicate Doar lumina bună este zi de zi, pe săturate… Flori de gând, petale ninse parfumate cu mister Ne-nconjor nenumărate, sufletelor noastre cer Şi cu pace şi cu zbucium, să răzbim pe-al vieţii drum Nu putem lăsa speranţa, floare delicată-n scrum! Romaniţă umpli câmpul cu petala-ți suflecată Nu vezi macul cum roşeşte în lan ascunzându-se? Crezi că albăstreaua mândră este cea mai vinovată? Să-ntrebăm măritul soare, razele-i să judece… Zare-albastră, flori de gând şi tu liliac în floare Să ne bucuraţi pe rând, aducând în inimi soare… Visele - fiicele nopţii şi un astru rătăcit Ne sărută pleoapele, spunând * Bine aţi venit!*

  "Dragostea miroase puțin a ... Dumnezeu!" eu însetata de cel puțin o fântână de vise am despuiat statuile cerșesc aiurea la capăt de pod întâmplă-se ce-o fi să se întâmple! cămășii mele i-am răsturnat cerul în poală... pe guler ros i-am peticit trei frunze albul să n-o doară m-oi oferi ca ultim dar de nuntă împătimindu-te pe tine dragostea miroase puțin a Dumnezeu, și-i bine! bietele mele bucurii vor fi ferestre în ele oglindindu-se alt cer contagios de tandru un smoc de gânduri ce flutură...altfel cortegiu sau promenadă viața se tot trece nu toți îngerii au aripi începe să se vadă!

  Motto: să licităm corect mirările uzate de neştiute-oftaturi şi prea-nţelepte şoapte Tăcerea-n miez de clipă, iarăşi ne asurzeşte prea îngânate guri şi prea flămânde şoapte se coace-n noi o pâine, se-mparte-n mii un peşte ce voluptate-i ziua, ce risipire-n noapte! În nici un templu azi, nu vom intra pe poante doar baletăm ritmatic, grimasele ne strâng prin amintiri se pierde un vis născut nătâng ce n-a ştiut să-aleagă: allegro sau andante! Când ne-am scăldat haotic, doar preţ de o secundă râdeai! ( părea veridic ) biet înger plângăcios pierdută, sfânta taină, se tânguia pe jos zăpezi ce nu ne-au nins, în suflet ne inundă! De ne-ar ierta lumina, cea caldă, răbdătoare pe care n-am ştiut vreodată, să o-mpărţim la doi mai luminează încă, în formă de trifoi iar umbra umbrei sale, cu luna a pus prinsoare… … să amânăm strigarea! la târg să rupem gura Ce-i rana? – amintire! Să ostoim arsura să colorăm iar griul, să ne mutăm în soare! Ada Nemescu

  * Când trimiți solie Doamne macu-n lacrimi de păcat Roșul macului e plata pentru-un dor însângerat După ce pe neastâmpăr vom fi amândoi stăpâni Dacă am urca toți munții, de-am seca în noi furtuni * O poveste nu-i poveste, n-are sare și piper Dacă nu poartă în suflet unda dulce de mister Rouă preasfințită este clapa unui “mi”-n pian Să-mi închipui simfonia este dor de ani și ani * Vremuri grele trăim Doamne! este cel mai negru vis, Suferințe negândite ca vrășmașii ne-au cuprins Doar LUMINA ne salvează, altă șansă astăzi nu-i “Doamne, pune-ne pe creștet, mâna ta cu răni de cui” * Să-Ți cinstim sângele curs și durerea Maicii noastre Cu privirile spre cer, rugi trimise către astre! Din vis alb țâșnind dorința,-n piept cu neatinse șoapte Nu există întuneric, doar LUMINĂ nu e-n ... noapte! * Universul este o carte. Fiecare viață-i scrisă printre rânduri adunate-ntr-o poveste! Sau nespusă-i, O închipuire-n haos - cel născut dintr-o genune, Care îi va fi sfârșitul? … nimeni nu știe a spune *

  ... îmi şchiopăta gândul spre condiţia de larvă sub potcoave de vise exagerarea de a fi păşea desculţă în spatele umbrei doar o spirală dilatată a sufletului e amintirea ultimă nu-mi aprinde candele în cimitirul meu de idei încă nu mi-e noapte veştedă în partea stângă a universului zare-n întuneric mi-ai zvântat în adâncul palmei nici un alint nici puls cu ce să umplu golul plec fruntea şi geana cuminte înserarea îmi bate de trei ori în fereastră să nu-mi sluţesc visele mimând această moarte o funie o funie preludiu pentru agonii scăpate din copite de mânji îmi doresc altfel acel suflet cu ochii scoşi mă simt...

  Aiurez… aiurez repetând silabisită o idee ţigara timpului pe buza clipei i se-ncleie Nu simţi? În nicăieri îmi curge lacrima coclită nici s-o mai plâng nu pot! Să-ţi fie fericită o neputinţă adunată-n stoc?… o denumeşti plin de emfază – AMOC! Nici n-ai gustat, şi nici n-ai pipăit arsura! cum reuşeşti să schimbi în cântec toată …ura? apoi cu gesturi ca de primadonă să părăseşti costişa, să primeneşti o zonă ce ne fusese oferită-n dar… ce zar amar ne-a dat – ce zar?! zadarul s-a lichefiat (iar forma sa pătrată, priveşte, nu-i pătrat!) ca-ntr-o reţetă prea rudimentară, neştiută de o rudă – de la ţară - prefăcută… bălteşte neputinţa, am acru în priviri nemestecate-n gene sunt fel-şi-fel de vini tu, fără de chirie nu-mi tulbura odihna ungând himeric sufletu-mi… te miri? Miroşi a tinereţe pierdută-n verde curs pe o cărare strâmtă ce nu mai are …puls! Aiurez, aiurez, prefac în punct rotund şi ultimul meu crez… din mine-o să mă mut.

    M-am topit cum se topește miezul verii-n amintire Mute, umbrele alintă pulberi fine pe poteci Din cer lacrimi curg șiroaie, îngerii îmi dau de știre Că-s îngăduită, Doamne, timpului ce-l naști și-l crești...   Din rărunchi adun simțire, fără să las...  garda jos Plătesc bir nechibzuinței tinereții-mi zvăpăiate Prunc cruduț te port cu mine, tot cu sufletu-ți frumos Rime-ntoarse vin de-a valma răscolind nopțile, toate...   Totdeauna-mi este teamă de-ale vremii neînțelesuri Mult mă chinuie și arde jariștea, focuri pândesc Suflete, îmi ești prieten? Îmi șoptești timid eresuri Păpădii din aur pur câmpuri verzi îmi năpădesc...   Doar când tihna-mi dăruiește dorului pace curată Mai îngădui pasului să se rătăcească-n drum N-ar ști gândurile mele, ursitoarea mea ingrată Că-mi purific existența chiar prin suferință-acum...   Ce-aș iubi un umăr cald, aș zâmbi de bucurie M-aș petrece pe cărarea unde flori răsar firesc Dar cândva, promis norocul rătăcitu-s-a-n chindie Rănile-n talpa iubirii m-a