Te-aştept ! de parcă aşteptarea e coală albă de hârtie Tăişul ei - o întâmplare, sfârşit ori început să-mi fie mi-i  negru negru albul zilei , nici zorii nu-mi zâmbesc de când ai pus un punct atât de mic, rotund şi ai plecat râzând Te strig! de parcă n-au auz, nici drumuri lungi, cărări subţiri Curgând prin umbre verzi strivite de lunecoase amintiri nu-i  albă albă neagra spumă  a îndoielii că te am Copacul vieţii a pierdut frunzişul tot şi-i ciot un…ram. Te vreau! De parcă vrerea toată s-ar oferi în dar la nuntă Sau nou născutului ce-am fost, oricât destinul o să-ascundă Amar amar e visul dulce , viu, tăinuit ca pe-o greşeală a zilei ce mi s-a promis, lumina-i sfântă să nu doară. Te-ascult! De parcă simfonie e pulsul gol de vreo minciună Cine-ar putea să mă trezească cu adevărul prins de mână? Prea tristă tristă e mirarea  în haina ei mustind de vicii Eu, sufletul amanetat risc şi-l salvez de-un şarpe-al fricii! Te strig, Te...

Cu-amintiri de dimineţi şi promisul cânt de seară * Moartea ne învie!  – aud...  Numai viaţa ne omoară! * Peste umăr nu-i nimică, dinainte... neştiute Clipe tainic speriate, câinii timpului asmute! Îmbibate-n aur stins şi cu ochi muiaţi în lacrimi Stau pe şnurul nopţii stele depănând poveşti şi datini Pieptiş şade într-o rână, paznic mut pe şaua serii Un luceafăr aminteşte cum au înflorit ieri merii: Albi şi plini de promoroacă, cu petale moi ca neaua Au înveselit văzduhul, slăbind vântului cureaua Să nu răscolească răul de miresme crengi ‘nfrunzite Umblând fluturaşi, tăunii şi albinele - ameţite Cu fustiţă mult prea scurtă dintr-o pală de furtună Luna-şi potoleşte plete, când pe sâni o să-i apună Ultimi licurici nătângi cu lucirea lor ascunsă Lângă-a bolţii balama cerului jelind, neunsă...     Desluşesc în murmur stins iar  o zisă , ca sudalmă: * Moartea ne învie!  – aud...  Numai viaţa ne omoară! ...

Redacto La bursa de valori vom licita, purtând norocul floare la rever un fâlfâit de aripă în umbra ta de-ar fi să piară albastrul pur din cer! Te rog ! să nu mă chemi nicicând pe jumătate şi nici prin semne semănând cu iarba sufletului meu preablând i-ar fi impietate, părinţilor preasfinţi le-ar întina şi barba…   Ce preţ ar câştiga cinstit, doar o petală? în goana clipelor zburate-n vânt când chiar grădinii însăşi, visteria-i goală cu aur putrezindu-şi amarul în pământ! Te rog ! Trimite-ţi îngeriţa albă să-mi despletească gândurile multe cu nimb împodobit cu flori de nalbă purtând în ochi doar soare pe genele ei mute   Tot drămuind o aşteptare caldă nămeţi de zori-de-zi s-or aduna pieptiş în marea neputinţelor ce scaldă munţi despuiaţi de vremuri, ca pietriş! Te rog ! Ascultă-mă cu degetele toate, un tatuaj pe coaja fiinţei ce renaşte, m-oi aduna cuminte-n pumnul sorţii, poate, Vom învia ca-n Sfânta zi de Paște! ...

Motto:   "Acolo unde ești se află lumea întreagă." William Shakespeare Mă închipui a fi frunză, pe obraz o umbră şuie Se destramă în şuviţe ca lumina prin vitralii Pete cafenii din soare vor pistrui vioi să-mi puie Pe bărbie şi pe tâmple. Simt fiori uitaţi şi… stranii Şapte secole de-a rândul, şi tot şapte munţi de-aş trece Îndemnată şi de gânduri, şi de inima prea-plină Pe fereastra răstignită, în luciri, lumina rece Mă-nfioară a tristeţe. Doamne, iartă a mea vină! Am trezit zorii de-a valma, ei visau o iarnă albastră Visele rămân de-acum, nesfârşite, ne-ndulcite Picuri de-amintiri frumoase, curg suav de partea noastră Zornăie ca chihlimbarul tot în verde… şi-adormite În tăceri ne-om înnopta, ca-ntr-o mare fără valuri O perucă poartă vântul, semănând cu o vântoasă Împletim pe-ascuns cosiţe, tainicelor idealuri Minunată este viaţa. Hai s-o facem, mai frumoasă!

Un vid mă-nşfacă, eu mă las muşcată Cu degete fărâme mă închin... Încrederea nu-i oarbă, doar prea beată Ce trist e prea-puţinul când e plin… Prea plin de aşteptare ca o frunză Ce-şi vinde verdele între pământ şi cer Îţi simt amaru-nchipuit pe buză Narcotic, delirant, mustind de fier Ce-aş deveni un strop de sfinţişoară Din vise albe împletind aripi Cu ochi mijiţi, alint să-mi înfiripi! O naştere mi-ar fi a doua oară… La o-adică-i doar …închipuire Ca un pahar de vin prea roş’, prea plin Înghit în sec, curgi devorat prin mine Ca o clepsidră tristă, tot mă-nchin. x

                                                                 Motto: "Vis şi realitate -Voltaire Visam că-s împărat  pe-un colţ de rai, Iar tu - o fată care mă iubeai... Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna, Î n loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna... Ai să-nţelegi vreodată bucuria?! Pierdusem doar un fleac... Împărăţia ."   Tu, minunea mea-ntâmplată O arvună dată sorţii Poţi să-nvii şi marea moartă Să-i retezi curajul morţii Geamăt ce se pierde-n foc  Dar sortit să strălucească N-avem voie, timp, sau loc,  Doar scânteie-n cuib de iască. De-ar fi zorii despărţiţi Printr-o axă-ntortocheată Zor cu zor...

Doar dezgolind apusul de tăceri Şi picurând noroc în gândurile toate Ne învelim în foste primăveri Uitând gustul ruginei din păcate   Ce blând mă cerți iubite din priviri o muzică mă-alintă neștiută îmi risipești   închipuite   vini din ochii umezi și-amărui de ciută   Cu   buzele punând gingaș   peceți vrei să mă-nveți cum să trăiesc   cândva… ( nu înțeleg, cu genele mă cerți ) … cum vieţuiesc fără   iubirea   ta?   Nu spui nimic, în taină-mi spui “nebună” Sclipesc   steluțe-n ochi, nici cerul nu le are Din dragoste aș da o lume   chiar arvună Sau aş fura iubiri din galantare…     N-am învățat corect cuvântul "părăsire" Nici “a   uita”, curat nu-l știu a-l folosi Dar am luat maxim note la iubire Și-mi e prieten intim verbul   “a iubi”     Dintre stele ireale, peste suflete robite Gust-amar de mere coapte-n zi lăsată-a fi de po...